Oaspetele nepoftit

Faci un ceai dansant în principal pentru prieteni, le spui că pot să mai aducă și ei pe cine mai vor, să fim mai mulți – ai încredere în gusturile lor la oameni. Mai mult decât atât: ești la școală/ la muncă într-o pasă bună, și într-o pauză ai un acces de mărinimie și spui tare în clasă/ în birou că toată lumea e invitată la ceaiul tău dansant. În sinea ta cam tremuri după ce-ai vorbit, că nu îi cunoști prea bine pe toți, și nu știi dacă nu o să vină careva să-ți strice petrecerea sau să-ți facă pagubă prin casă – dar asta e, riști puțin, și cine știe?, poate merită.

Spre plăcuta ta surprindere, oamenii se adună la casa ta, prieteni buni, îți face plăcere să le fii gazdă. Vin și oameni noi, super ok, toată lumea se simte excelent, unii chiar te și ajută cu micile treburi, iar cei care nu se regăsesc în peisaj pleacă la casele lor discret și fără supărări .Pe măsură ce timpul trece, casa ți se umple de oameni, atmosfera devine din ce în ce mai plăcută, iar tu în sinea ta ești ușurat: a meritat riscul.

La un moment dat însă afli că în spatele draperiei s-a furișat un oaspete nepoftit, care stă cuminte și trage cu urechea. Mă rog, „oaspete nepoftit” e incorect spus, că parcă mai deunăzi urlai în birou că toată lumea e bine venită. Plus că respectivul în cauză nici măcar nu ți-a făcut nimica – e doar un personaj aflat la locul nepotrivit, care riscă să-ți strice petrecerea tocmai pentru că e în plus. Deci poate nu e „nepoftit”, însă cu siguranță incomod.

Acuma… pe de o parte tu știi sigur o chestie: nu îți este comodă prezența omului ăluia acolo, deci nu o poți trece cu vederea. Știi foarte bine că respectivul nu se încadrează în peisaj, și încă asta nu ar fi așa o problemă – însă îl mai suspectezi și de o curiozitate semi-agasantă cu privire la viața ta: a profitat de ușile deschise ca să ți se furișeze în casă și între prieteni. Nu îți place acest gen de curiozitate, nu îți place nici prezența lui acolo – și una peste alta mai și stă ascuns, acuma cum faci să eviți o scenă neplăcută? Măcar de-ar fi intrat pe ușa din față și s-ar fi anunțat la intrare – i-am fi apreciat onestitatea, și am fi spus „bine, omule, dacă tot ai venit, stai cu noi că te-om cinsti”.

Pe de altă parte, judecând la rece, omul ăla nu ți-a făcut nimic. În afară de păcatul curiozității cu privire la viața ta – care nu e musai abominabil – nu ai ce să-i reproșezi. Poate doar lipsa de tact în a-și da seama că nu e locul său în acest anturaj. Așa că până la urmă cea mai mare greșeală a oaspetelui nepoftit rămâne intrarea pe furiș și speranța copilărească că n-o să fie descoperit în ascunzătoarea lui. Că de altfel omul e de treabă.

Ei? Ce faci?

Îl dai afară? N-ai niciun motiv imaginabil pentru care să-l dai afară. L-ai da afară pe ăla care îți deranjează oaspeții sau te înjură la tine în casă – dar nu pe cineva care nu ți-a făcut nimica. Plus că nici nu prea ai cum să-l dai afară și să fii sigur că nu se întoarce.

Te faci că n-ai aflat de existența lui? Asta doar așa, dacă vrei să păstrezi niște aparențe față de ceilalți oaspeți. Că tu sigur nu mai ai cum să fii în largul tău. Știi că după draperie stă Curiozitatea, acuma cum mai povestești tu în gura mare orice-ți trece prin minte? Dar dacă tu nu te simți în largul tău la propria petrecere… ce treabă e asta? Ceva tot trebuie să faci!

Închei de urgență petrecerea? Stingi lumina, închizi muzica și dai toată lumea afară? Să fim serioși, e exagerat.

Muți petrecerea în alt loc? Spui la ureche tuturor invitaților că peste 15 minute vei striga „închiderea oficială” a ceaiului dansant, dar că dup-aia vă reuniți în Club A să continuați ce-ați început, fără ca Nepoftitul să aibă habar despre această continuare. Mda, ar fi o treabă… Dar să nu uităm că în felul ăsta Nepoftitul te dă afară din casa ta. Pentru ce să permiți așa o treabă?

Schimbi canalul de comunicare? Începi să comunici exclusiv în engleză și rogi toți oaspeții să-ți urmeze exemplul? Pff, mai mare paguba, se strică bunătate de atmosferă. Plus că, revenind: de ce să fii tu ăla care face eforturi?

Te apropii încetișor de draperie, o dai la o parte cu o mișcare și zbieri „AAA-haaa!” ? Hm. Cumva parcă nu te caracterizează genul ăsta de gesturi, parcă ți-ar plăcea să rezolvi treburile mai discret și mai agreabil. Ca să nu mai repetăm că omul e cumsecade, și nu merită repezit. Plus că te și temi puțin, că dacă iese la iveală s-ar putea să strice atmosfera, să-ți inhibe prietenii.

Decizii, decizii… Era perfect dacă nu apărea în peisaj – sau măcar dacă își anunța prezența – dar acuma nu mai are rost să te gândești la ce-ar fi dacă ar fi. Rămâne întrebarea: ce faci?

*Ăăă… bănuiesc că s-au prins până și cei din ultimele rânduri despre ce este vorba în acest text de fapt. Mi-ar plăcea să cred că persoana vizată de această postare s-a înroșit măcar puțin, iar că după ce își revine pune mâna și lasă un comentariu, eventual cu un răspuns la întrebarea de mai sus. Încurajăm simțul umorului și onestitatea.

Anunțuri

4 gânduri despre „Oaspetele nepoftit

    1. @ Cecilia:
      Well… Timpul trece si inca nu am obtinut nicio reactie…
      Astept imi vina si alte idei, ca vad ca metoda „fair play” nu da rezultate – iar eu vreau musai sa lamuresc problema.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s