Am auzit atenționarea asta de nenumărate ori, nici nu mai știu de când. De pe la sfârșitul copilăriei probabil, când deja aveam colegi mai „emancipați” și care nu purtau așa ceva. Ori că vroiam să-i imit, ori că doar părinții credeau că vreau să-i imit – era totuna: au început atenționările, chiar și când erau +10 grade afară. Și, ca orice fruct oprit, a dus în cele din urmă la scenariul previzibil: plecam de-acasă cu ceva pe cap, dar numai până dispăream din câmpul vizual oferit de geamurile apartamentului. Asta și la -10 grade. Problema apărea atunci când eram prinsă în flagrant: nici rugăminți, nici amenințări, nici relatări despre crâncene cazuri de sinuzită nu au avut darul să trezească vreo emoție. Să fim serioși, nu mă înduioșau înțepăturile din urechi și nici chinurile frunții expuse direct la vântul înghețat – de ce m-ar fi înduplecat niște argumente raționale?

Am supraviețuit cumva acelei perioade, ca să ajung să observ cum acuma căciula este șic. Nici nu coboară bine mercurul termometrelor sub +10 grade, că lumea deja se înfofolește cu fulare de lână petrecute de 7 ori în jurul gâtului și cu căciulă trasă pe frunte – până fața ajunge un element pierdut pe undeva printr-un fundal tricotat.

Încă o dată trebuie remarcat faptul că în moda feminină de iarnă din spațiul C-D-P, amestecul influențelor rusești [ținutele ultra-feminine] cu cele italiene [haine subțiri, păr descoperit] nu e unul tocmai reușit. Încă o să mai vedem multe ierni pe străzile orașelor fete cu cizme de plastic [putere de încălzire zero, dar sunt cu toc, elegante și „finuțe”], geacă scurtă la pantalonii cu talia joasă, și nici vorbă de căciulă. Tot e bine că de vreo doi ani se poartă cizmele peste pantaloni: măcar așa au dispărut adidașii din ținutele de la -10 grade. Și poate tot e bine că au revenit pantalonii cu talia înaltă. A fost bună și moda gecilor lungi, cum apăruseră acu vreo 5 ani.

Dar eu tot zic că ăia care vor să se facă medici și nu știu ce specializare să-și aleagă… să se uite puțin în jur și să judece singuri: oare care specializări or să fie cele mai solicitate peste 5-10 ani?

Un gând despre “„Nu cumva să ieși fără căciulă!”

  1. Asta e post scos de la naftalina, fabricat de cine stie de cand. Zi ca nu-i asa!

    [ si pe mine ma streseaza cu caciulile, chiar daca port..:-w…
    cand ma grabesc mai tare, atunci: Staaaaaai! Ti-ai luat caciula?
    Totusi, am observat ca, chestia asta nu e din grija ci ca sa se simta ei ” parintii” in exercitiul functiunii. Au atata putere incat sa te intoarca din drum, tu-ti dai seama??
    Ca daca, chiar le-ar pasa daca mi-e frig sau nu, m-ar intreba si daca mi-am luat manusile sau fularul. Mai ales manusile. Si inca din octombrie. Stii tu…:) ]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s