După cum anunţam ieri, azi am fost la prima zi a conferinţei denumite pompos Canada’s Political Environment and the Politics of the Canadian Environment”. Ideal ar fi fost să am o priză sub scaun [că altfel nu merge notebook-ul] şi un wireless la dispoziţie, să experimentez puţin live blogging. N-a fost să fie. Nu am avut priză nicăieri în sala de conferinţe, dar în schimb erau două în baia pentru persoane cu dizabilităţi. Iar de wireless nici urmă. [Răspunsul la întrebarea „cum am aflat că nu există wireless?” se deduce absolut logic].

Însă dat fiind că ăsta e cam cel mai important eveniment de gen înainte de Conferinţa ONU de la Copenhaga din decembrie, e musai să scriu ceva despre el. Am luat câteva notițe anume pentru rubrica asta, și menționez de la început că relatez cât mai obiectiv cele auzite, părerea mea nu am inclus-o în peisaj. Episodul 1, deci:

În deschidere a vorbit Ambasadorul Canadei în Germania, Excelenţa sa Peter M. Boehm. A subliniat şi el importanţa evenimentului, a făcut foarte multe referiri la mult-aşteptata conferinţă de la Copenhaga, însă dincolo de discursul diplomatic obişnuit în contextele de acest gen, m-a surprins modul în care a reuşit să spună direct, fără ocolişuri, că perioada administraţiei Bush în SUA a fost una grea pentru cei preocupaţi de mediu, şi că acum se îndreaptă foarte multe speranţe către administraţia Obama. Nu a spus nimic nou, am mai auzit cuvintele astea; însă a spus-o aşa de direct, şi în acelaşi timp a rămas atât de diplomatic încât mi-a luat piuitul.

Kathryn Harrison de la Universitatea British Columbia [Canada] a vorbit despre problema „Good Policy vs. Good Politics” în Canada, având ca idee centrală afirmaţia fostului ministru canadian al mediului, St. Dion, care a spus că „Good policy IS good politics„, afirmaţie pe care a plătit-o cu postul. „Good Policy” înseamnă în traducere liberă „a face lucruri bune” în sistem, în administraţie, în strucrurile statului. Cum ar fi, în cazul nostru, creşterea taxei pe emisiile de CO2. Care creşteri sunt fără îndoială foarte bune pentru mediu şi cetăţeni, însă nu îmbucurătoare pentru industrie; de unde concluza că intenţiile bune nu sunt întotdeauna bune pentru partide sau pentru politicieni, s-ar putea sa îşi termine cariera politică atunci când fac vreo propunere de-asta. Ceea ce nu știam despre Canada era că ei au ratificat în 2002 tratatul de la Kyoto, și și-au făcut planurile lor în materie de scădere a emisiilor. Mesajul transmis de prelegere a fost cât se poate de direct: Politica de mediu a Canadei este un eșec total, NU faceți așa.

Moderatorul următoarelor două puncte de vedere a fost Tilman Santarius, șeful biroului pentru politici internaționale privind clima și energia – de la fundația H. Boell. El s-a ocupat cu rezumarea punctelor de vedere și cu direcționarea întrebărilor din public.

Petra Dolata-Kreutzkamp de la King’s College, Londra [UK] a vorbit despre „How’green’ is Canadian Arctic policy?”. Se pare că în acest context noțiunea de securitate în Canada e tratată încă la nivelul primitiv de „integritate teritorială” și „siguranță națională”, înțeleasă tot sub integritatea teritorială. Liniile imaginare trasate pe regiunea polară sunt la urma urmei niște convenții. Canada ar vrea să extindă politica vizavi de Arctica și dincolo de noțiunea de suveranitate – că ar fi probleme de schimbări climatice, de schimbări în fauna piscicolă, etc etc – însă aparent cea mai mare problemă o reprezintă vecinătatea cu Rusia în Arctica; care Rusia privește problema împărțirii zonei numai la nivel de suveranitate și integritate teritorială, și impune și vecinilor săi același mod de abordare.

În fine, Aranka Podhora, de la Universitatea Tehnica din Berlin a vorbit despre influenta CEC asupra politicii canadiene de mediu – unde CEC este Comisia de Cooperare pe probleme de mediu. Nu am înțeles mare lucru din discursul ei, însă am aflat despre acest CEC și am mai înțeles una-alta despre NAFTA.

***

În rest… Am aflat cu ocazia asta că EXISTĂ vin canadian [unde se coace la ei via tot nu m-am lămurit, însă eticheta spunea clar că e vin canadian] și că e bun, în schimb cafeaua… habar n-are. Mi-a adus vag aminte cu cafeaua norvegiană, pe care totuși nu a detronat-o. Așteptăm ziua de mâine, care va fi și mai lungă și mai plină.

***

PS: Dom’le… Există bănci care îți dau bani. Remember this? Dap, s-a produs minunea. Nici mie nu-mi vine să cred. În orice caz: jos pălăria, Berliner Sparkasse!

2 gânduri despre “Live blogging pe hârtie

    1. @ Cecilia
      Yes, fix acum o luna. Well, tehnic, minunea cu transferul s-a intamplat pe 11.11, insa eu nu m-am uitat in cont decat cu doua zile mai tarziu😉 Dar da, o luna a durat distractia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s