Pornim de la un principiu cu care toată lumea e de acord: orice domeniu, orice branșă e supusă schimbărilor continue. Unele mai rapide [în telecomunicații] altele mai lente [în croitorie], dar cert e că în fiecare domeniu se caută încontinuu îmbunătățiri, deci se metamorfozează.
Bon.
Rămânând în aceeași familie de observații, vedem că unele branșe există dintotdeauna și vor exista întotdeauna [medicina, de exemplu], alte domenii fiind însă trecătoare [vânzătoarele de bilete de autobuz – știu că încă nu au dispărut, dar nici mult nu mai au].
Bon din nou.
O branșă foarte specială e cea a comercianților. Comercianți au existat și vor exista în vecii vecilor, însă ceea ce comercializează ei poate fi trecător: vânzătorii de sare vor vinde sare și în cea mai atroce criză – dar în schimb cine dracu mai dă bani pe o răzătoare Woerner? [Reformulăm: cine își mai aduce aminte de răzătoarea Woerner?].
Bon și a treia oară.

Na, acuma cu astea trei chestii în minte, să ne uităm puțin la industria de divertisment. La „Entertainment„, cum se spune – în contextul pirateriei. Și ca să fie treaba ușor de urmărit, o împărțim în două categorii: 
1: Muzica
Da, nu mai fac cântăreții bani din vânzarea albumelor. Guess what? Nici producătorii de CD-uri, de viniluri sau de bandă magnetică nu mai fac banii de odinioară. Asta e, gata! A trecut vremea banilor făcuți în acest mod, pur și simplu sunt alte vremuri. Dar uite, oamenii umblă în continuare la concerte. Care-i cântăreț să urce dară pe scenă și să își facă treaba! Ba chiar, dacă prin internet muzica se răspândește mai ușor, crește popularitatea celor buni, și deci și publicul de la concerte, respectiv încasările. Plus că pe lângă vânzarea de albume și pe lângă concerte, superstarurile zilelor noastre mai scot bani și din diverse contracte de publicitate. Nu înțeleg unde-i buba și unde e neajunsul. Dacă aș fi cântăreață de succes mi-aș face un blog pentru fani, cu toată discografia la liber, și pe care să pun zilnic chestii noi pe care le-am mai compus/ încercat [un fel de MySpace personalizat]. Oamenii ar veni pe site să îmi asculte muzica, fanii mi-ar urmări evoluția, iar eu mi-aș încasa frumos banii din publicitate, ca orice blogger cu trafic serios. Deci cu pirateria muzicală sunt pe deplin de acord.

2: Filmele
Da, lumea își ia filmele de pe net, nu mai cotizează la cinematograf, și actorii nu își mai scot banii. Aici, într-adevăr, legătura dintre public și buzunarul actorilor [+producători+etc] e mai directă – iar ei nu au alternativa banilor scoși din concerte, cum au cei din muzică. Asta se poate rezolva destul de elegant cu impunerea unei perioade de „cinematograf” între lansarea unui film și punerea lui „la liber pe internet” – 1-2 ani, zic. Ce, pică afacerea producătorilor de DVD-uri? Mna, poate e momentul să pice industria DVD-urilor, na. Așa cum acuma viniluri mai există doar așa, pentru cui îi trebuie musai – așa or să fie și DVD-uri numai cui ține neapărat să NU ia de pe net filmul. O să se învârtă pământul cu siguranță și fără ele.

Sigur că observ că ce-am spus până aici e foarte capitalist și cinic – dar serios că sunt chestii care ar trebui lăsate să moară [mode, tradiții, industrii]. Plus că, la fel ca în cazul drogurilor ușoare și al prostituției, poate ar fi o idee să fie legalizată și pirateria asta.

* Nu am zis nimic despre piratarea de software. Nu ține de entertainment, și e cu totul altă discuție aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s