Nu am apucat să povestesc la vremea respectivă despre unica și singura mea experiență cu fotbalul live – și anume singurul meci la care am asistat din tribune. S-a întâmplat relativ recent, pe la începutul lui septembrie. Având în vedere că a fost un meci de Divizia D – deja nu mai contează cine a jucat.

Și totuși a fost unul din momentele absolut memorabile, la care am râs cu lacrimi, și am afirmat cu mâna pe inimă că așa bine nu m-am mai distrat de nu-mai-țin-minte-când. Pentru că eu, în neștiința mea, credeam că fotbal poate juca oricine, dacă face ceva antrenament. Ei bine, văzând pe teren oameni care se antrenează în acest domeniu, și care totuși continuă să se împiedice de minge, șutează aiurea și scapă mingea printre picioare – am ajuns la concluzia că na, o fi ceva știință și aici, din moment ce chiar nu o poate face oricine.

Ce nu știam însă despre fotbal [și sporturi în general] e că niciun meci nu începe fără un medic prin preajmă. Domnul care îndeplinea această funcție la meciul la care m-am nimerit eu, era un moșulică destul de vivace, dar cam adus de spate și cu un mers cam șchiopătat, cu părul alb și cu o trusă de prim ajutor sub formă de valiză interbelică. Moșulică avea un aghiotant ceva mai tinerel, probabil proaspăt ieșit la pensie (deci mai sprințar) și cu o pălărioară pădurar-style care îi dădea oarecare autoritate.

No și printr-a doua repriză de alergat după minge a venit și momentul inevitabil în care unul din jucători s-a accidentat mai serios și a fost nevoie de medic. Medicul a alergat șontâc-șontâc, aghiotantul imediat după el cu targa rulată sub braț, accidentatul se rostogolea de o durere evidentă la picior. Tot ce făceau cei doi bătrânei făceau cu gesturi grăbite – chiar dacă în final nu le ieșea o viteză prea mare – și în graba mare au luat accidentatul, l-au mutat pe targă, au ridicat împreună targa și au alergat șontâc-șontâc cu ea în brațe către afara terenului. Când s-au aplecat ușurel din șale ca să pună omul jos, pe aghiotant nu l-au ținut puterile să facă o aplecare completă, așa că de pe la nivelul genunchilor pur și simplu a dat drumul la targă, iar fotbalistul a căzut ca bolovanul: aterizare cu zduncinătură. Normal că toată tribuna a izbucnit în râs, mai ales că imediat fotbalistul s-a ridicat și a umblat pe picioarele sale din nou, fără să mai aștepte să fie tratat. Probabil s-a lămurit subit ce l-ar mai fi așteptat.

Mare lucru nu am mai reținut din acel meci, nici măcar scorul nu e clar cât a fost, pentru că la tabela de marcaj lipsea individul care schimbă cifrele. Ce e important e că am audiat SURPRINZĂTOR de puține înjurături, SURPRINZĂTOR de puțin zgomot de semințe sparte.
Revenind însa la metodele medicale pe care le-am văzut puse în funcțiune: se pare că metoda rusească dă roade și aici, ha?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s