Situație:
Stai de vorbă cu un om. Și cumva în discuție omul îți spune „Să știi că eu sunt un om liber, și țin foarte mult la libertatea mea”. Ce concluzii poți să tragi?
1: Cam suspect faptul că declară așa ceva, genul ăsta de lucruri trebuie să reiasă singure, nu să fie declarate.
2: Foarte probabil că nu este așa de liber pe cât ar vrea să fie.
3: E posibil ca omul să nu fie prea liber „din fabricație”, dar se străduiește de ceva vreme să se îmbunătățească; faptul că vorbește despre asta înseamnă că e mândru de progresele făcute până acum.
Nu este nimic rău în chestiile astea, sunt doar niște ipoteze pe care poți să le emiți în sinea ta și nu deranjează pe nimeni.

Episodul doi:
Mai târziu, într-un alt context, același om spune [ție sau altcuiva, în prezența ta] „Să știi că eu sunt un om liber, și țin foarte mult la libertatea mea”. Ți se aprinde un bec: sună cunoscut, un parcă ai mai auzit asta o dată. În secunda doi pică verdictul: ipotezele 2 și 3 din episodul trecut sunt acuma clar adevărate, poți sa le bați în cuie.

Acuma… exemplul ales este voit puțin exagerat, nu prea se avântă oamenii să facă scheme de-astea cu noțiuni așa de grele precum libertatea. Că e cam cusută cu ață albă. Schemele astea se fac cu chestii mai mărunte, dar algoritmul e același. Cea mai simplă situație e aceea în care un om își cere scuze că nu poate veni la nușce întâlnire sau eveniment pentru că „a intervenit ceva”. E destul de evident ce se întâmplă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s