Sunt pe lume lăudători și lăudați, fiecare o face în felul său și fiecare e cu așteptările sale. Unii sunt mai direcți, alții mai didactici, unii vor mai des, alții nu suportă când e prea exagerat – na, ca-ntre oameni. Astrele se aliniază și universul devine perfect atunci când fiecare lăudat își întâlnește lăudătorul corespunzător, și viceversa. Problemele apar, evident, atunci când se întâlnesc două personaje cu preferințe diferite. Când un lingușitor dă peste unul care nu suportă laudele, o să-i toace nervii până la epuizare. Viceversa e iarăși valabil.

Ce e distractiv e că printre convențiile sociale nu se regăsește nicio reglementare în această privință. Nu e prevăzut nicăieri cât, cum și când se poate petrece lăudarea. În schimb, aceleași convenții sociale sunt foarte stricte în privința comunicării adevărului. În consecință, foarte rar se întâmplă ca cineva să spună, atunci când se impune, că „Băi, termin-o cu lingușeala”.

Și încă ceva: pe o axă de la – la +, punem lingușitorii în partea de -, că e un defect. Cei care însă nu sunt lingușitori nu sunt trecuți automat la +, nu. A nu fi lingușitor se încadrează la „normalitate”, deci undeva în intervalul (-0;+0). Deci?

Deci nimica, doar o altă teorie scoasă din câteva observații.

Un gând despre “Glorie și elogii

  1. :))
    A devenit deja un obicei ca in fiecare marti intre cele doua ore de info sa stau in pauza si sa-ti citesc blogul. O adevarata relaxare, mai ales dupa ce tocmai am dat test. Si nu stiu cum se face ca mereu marti gasesc cele mai multe postari noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s