Nu că voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, da’… am avut parte ieri de dimineață de ceva ce am așteptat toată facultatea să se întâmple: o lecție ca lumea de electrotehnică. Nu cu Laplace, nu cu Fourier sau alte svantlâcuri. Nu dom’le, o pereche de boxe stricate și o șurubelniță!
Bine, dacă e să dau socoteală la modul riguros, prima provocare în domeniu am surmontat-o într-a 8-a, când aveam în casă 5 instalații pentru pomul de Crăciun și nici una nu mergea, așa că m-am hotărât să le repar; am reparat numai 3, la a 4-a am stins lumina pe toată scara. Așa am învățat care-i treaba cu împământarea.

De atunci însă am avut parte de puține lecții atât de consistente precum cea de ieri. În liceu am primit numai teorie, în facultate la fel. Și mă-ntreb: ce mare lucru pentru un profesor de fizică din liceu să aducă un aparat stricat la oră și să pună elevii la treabă? Iar dacă profesorul de electrotehnică din anul 1 vede că bobocii sunt tari numai în teorie, de ce continuăm să ne uităm pe aceleași scheme de pe tablă? Zic și eu așa…

Am fost foarte atinsă în orgoliul meu ingineresc când, într-o discuție cu un electrician-junior [de vreo 18 ani] am văzut că el jongla nonșalant cu niște noțiuni de bază, noțiuni cu care el își face meseria – dar noțiuni care pentru mine erau așa, chestii despre care auzisem, din cultura generală [în niciun caz de la școală].

Nu vreau să cad în clișeul acelora care strigă revoltați că Politehnica din București e o universitate de rahat – că nu e așa. Dar ceea ce e foarte frustrant e atitudinea aia a multor profesori de specialitate care parcă nu vor ca studenții să știe prea multe; parcă dincolo de un anumit nivel vor să-și țină știința numai pentru ei; ceea ce-ți spune la curs evident nu e suficient ca să te facă un profesionist, dar nici în laborator nu ai cum să înveți suficient dacă nu ești permanent în alertă; trebuie să furi meserie, să ai sursele tale de informații, să-l sâcâi pe profesor cu întrebări – abia atunci „te ia pe lângă el”, te bagă în cercul „aleșilor”, și îți mai dezvăluie câte ceva. Dar te înșeli dacă crezi că așa ai să obții acces la orice informații. Nu, n-ai să ai! [Oricum dotările laboratoarelor sunt din secolul trecut, și chiar dacă ești un as în domeniu, tot ce poți să devii este un profesionist al anilor ’70-’80.] Dar unii profesori, am sesizat, au obiceiul de a-și lăsa intenționat studenții să se dea singuri cu capul de probleme – iar motivele pot fi diverse: fie pentru că vor să vadă cui îi merge mintea și e interesat, fie pentru că „ia să nu le dau mură-n gură, să-și mai bată capul și singuri”, fie pentru că li se pare incorect ca studenții să primească de-a gata informații pentru care ei au trebuit să muncească – și așa mai departe. Și uite așa, studentul în loc să progreseze, e nevoit de-abia să reinventeze roata; și cum nu e omenește posibil ca în 5 ani de facultate să inventezi roata, să ajungi tehnologia din urmă, și să o și depășești – asta în timpul liber, când ieși din sferele savante în care te trimite profesorul să te lupți cu Laplace… mulți ajung ingineri cu acte în regulă și nu știu să schimbe o priză.

Acuma se impun niște scurte lămuriri:
1. Politehnica nu înseamnă numai electrotehnică și energetică. Vorbesc despre asta pentru că na, la asta am avut acces direct. La alte specializări lucrurile or sta altfel.
2. Nu vreau să generalizez cu profesorii despre care spuneam, nu sunt toți așa – și în niciun caz nu vreau să particularizez și să dau nume. Dar știu sigur cu ce impresie am ieșit din laboratoare, semestre la rând, și ceva îmi spune că nu sunt singura.
3. Dacă ar fi să fac din nou facultatea, tot pe asta aș face-o, fără discuții. Nu intrăm în detaliile motivațiilor personale.

Na, după cum ziceam… o pereche de boxe stricate, o șurubelniță și o țâră de bunăvoință pot face minuni. Și nu, nu am reparat măgăoaia [în caz că a rămas cineva cu impresia asta], am nevie de un transformator nou. 230/9V mai exact. Drept urmare ne vom reorienta catre boxe alimentate prin USB, ar trebui sa fie mai putin fragile.

2 gânduri despre “Cu 5 ani întârziere

  1. Vezi ca transformatoare de la 230 la 9 v sunt si cele de la telefoanele mobile, si mai sunt si cele universale care pot fi comutate de la 1,5 pana la 12 v, si avand un pret de maxim 10 euro, asa ca o vizita intr-un magazin de specialitate nu ar strica😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s