Una bucată film, normal.

De data asta am cam întârziat cu postarea, însă mă revanșez. Propun un clasic al genului, film de referință – pe cât de important, pe atât de bizar și de brutal. Serios acuma, cine se știe că ar putea avea coșmaruri la noapte de la niște imagini mai puternice – să nu dea play. Cine însă nu are asemenea grețuri… o well. Așa cum reiese din primele secvențe, vorbim aici despre produsul colaborării dintre Luis Bunuel și Salvador Dali, care ambii nu mai au nevoie de nicio prezentare. În film se regăsește din plin înclinația lui Dali către simboluri – și de fapt tot filmul e o peticeală de metafore, nu trebuie să i se caute vreo poveste, pentru că n-are. Sau mă rog, e un pretext de poveste. În schimb trebuie avut mereu în vedere faptul că filmul s-a întâmplat în 1929, și sunt voci care spun că încă și acuma, după 80 de ani, poate fi considerat avangardist, vremurile încă nu l-au ajuns din urmă. În fine, gata cu elogiile:

Le Chien Andalou (Un perro andaluz), Franța, 1929 – Luis Bunuel & Salvador Dali


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s