N-am nici timp și nici condiții ca să mă documentez, însă m-a mai pălit o întrebare.

Pe de o parte, avem 1: râsul e ca foamea, când e musai apăi e musai, nu se poate controla. Din acest punct de vedere se aseamănă cu nevoile primare. Cu cât te roade mai tare cu atât îl controlezi mai greu. Sau ca somnul. Uneori corpul își adjudecă porția de somn fără să mai întrebe mintea [adormi în picioare, adică]. La fel pufnești în râs necontrolat la o glumă bună.
Pe de altă parte, avem 2: unii oameni trăiesc cu mai puțin râs decât alții. La unii tinde spre deloc cantitatea de râs. Aici nu se mai aseamănă cu foamea. Dar în schimb poate să semene cu sexul, care și el e trecut la nevoi primare – unii trăiesc cu mai puțin decât alții, unii chiar mai deloc.

Deci. Daca râsul este o nevoie, de ce nu este considerat o nevoie primară? De fapt: râsul este ceva dat sau ceva primit? Adică e ceva dat [ceva produs, ca o reacție la stimuli de afară] sau e ceva primit [o nevoie pe care căutăm să ne-o satisfacem]?

3 gânduri despre “Despre râs

  1. Mi-am amintit de faza aia din Seinfeld cand e George acasa la Susan si ii zi-ce lui taica-su ceva de genu’ ” what’s with this sound <>??”=)))
    :-j:-j:-j

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s