De când tot nu am net la reşedinţă am ajuns să îmi modific puţin rutina zilnică.

Episodul „Cafeaua şi presa”, bunăoară, s-a mutat seara şi s-a transformat în „ceaiul şi presa”. Asta pentru că peste zi mă duc la internet la universitate, îmi pun pe stick toate noile blogpost-uri apărute în Reader, plus ce mă mai interesează de prin ziare, şi le citesc abia acasă. Asta în mare parte şi pentru că multe dintre blogurile pe care le urmăresc au ca punct forte umorul, şi aici în sala de calculatoare a universităţii, unde toată lumea îşi vede de treabă în linişte, nu este locul în care să-mi permit să râd cu lacrimi. No şi cu transferul asta de date am ajuns la o constatare surprinzătoare: O recoltă zilnică medie de blogpost-uri se învârte pe la 20 de pagini de Word (Times New Roman cu spaţiere 1.0, să nu existe discuţii). Nu pun poze şi nici filmuleţe, sunt 20 de pagini cât se poate de cinstite. Articolele de ziare scot mai puţin, ajung pe la maxim 2-3 pagini, pentru că de la o vreme nu mai servesc cine ştie ce ziare – doar din când în când Caţavencu şi The New York Times; Cotidianul m-a pierdut de client de când şi-a schimbat conducerea şi politica editorială; prefer să mă informez din surse mai credibile. Dar în total, reţinem, aduc acasă pradă de vreo 22 de pagini.

Pe de altă parte însă, cafeaua de dimineaţă nu se poate bea aşa, cu ochii în soare, este nevoie de ceva de citit. Ei bine, înţeleptul şi-a făcut vara sanie, şi în vremurile bune cu acces neîngrădit la DC++, unde lumea îşi pune în share toate năzdrăvăniile, şi-a descărcat material de lectură fără număr şi fără prea mult discernământ. Pe principiul „Să fie acolo!” – reviste, referate, eseuri, cursuri, lucrări de licenţă, de toate. Ei bine, n-am ştiut ce am până în momentul când am fost nevoită să caut, şi în felul ăsta am dat peste un număr din revista lunară a studenţilor de la Academia Naţională de Informaţii. Spicuim din sumar: „Alocuţiunea directorului general al SRI cu ocazia deschiderii noului an universitar”, „Profilul psihologic al luptătorului eficient ce face parte din trupele speciale – cercetare”, „Libertatea de informare şi siguranţa naţională”. Etcetera, s-a înţeles ideea. N-am nici cel mai vag habar cum oi fi ajuns în posesia acestui material, dar cu siguranţă mă bucur că l-am descoperit. O să-i fac o recenzie când o să termin toată revista, că merită. Dar nu vreau să divaghez de la ideea acestui post: dacă e să dau socoteală, dimineaţa mai consum vreo 20 de pagini de lectură. Că na, cafeaua e la fel de mare şi o beau cu aceeaşi viteză, deci am nevoie de aceeaşi cantitate de lectură ca şi atunci când citeam internetul. Aşadar un scurt calcul aritmetic: până acum avem 22 + 20 = 42 de pagini de lectură.

În restul zilei mai citesc pe metrou/ tramvai. Presă pe hârtie de data asta. Nu folosesc la maximum cele 2 ore disponibile (un dus-întors până la  şcoală) dar ceea ce citesc se poate aproxima foarte bine cu 8 pagini A4, ca să dea o cifră rotundă. Aşadar avem 42 + 8 = 50 de pagini de lectură pe zi. Luate la bord lejer, fără efort, nici nu ştii când au intrat.

Şi atunci de ce un curs de 100 de pagini ni se pare monstruos de imens?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s