Mă… am citit un articol într-o revistă, preluat dintr-un blog [nu știu cât de etică a fost preluarea lui], care m-a uns la suflet. Drept pentru care o să fac și eu același gest de o etică discutabilă și o să-l postez aici, integral. E „bine-dispunător”, pornind de la titlu :)”
CORPORATE PITZI

Un nou personaj își face apariția tot mai des în peisajul Bucureștean.
Le vezi peste tot, pe stradă, la metrou, la stop, îmbrăcate aproape la fel, vorbind agitat la telefon sau ascultând Buddha Bar la Mp-3 Playerul din dotare și toate avand un singur gând: afirmare cu orice preț. Ele sunt Corporatistele Piți.
Dacă de corporatistul el știam de ceva vreme, Corporatista Pitzi a apărut relativ recent, odată cu capitalizarea silită a României și liberalizarea posibilităților de angajare.
Are între 20 și 30 de ani, dar s-au raportat și cazuri în care specimenele depășesc acest prag (corporatistele tomnatice), și trebuie să fie musai studentă sau absolventă de ASE. Se acceptă și Româno-Americană, Finanțe-bănci, dar cu multă indulgență deoarece această categorie este întâi pitzi și abia după aceea corporatistă.
Dacă poartă ochelari atunci cu siguranță trebuie să-și pună lentile, ca să dea bine; dacă nu are probleme oculare atunci musai trebuie să poarte ochelari cu lentile „antireflexie” ca să pară serioasă. Stă într-un apartament închiriat, mai rar cu părinții, deoarece vrea să fie „independentă”. De fapt cele mai multe pitzi sunt în căutarea unui corporatist get-beget care să le întrețină.
Tot un musai-fact este și locul de muncă, nu încape îndoială că o multinațională. Sau o bancă. Cel mai sigur o bancă multinațională. Corporatistele pitzi amărâte lucrează în asigurări. Toate corporatistele pitzi declară că au cunoștințe nemaîntâlnite încă de pe băncile școlii, drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. După inevitabilul training sau internship devin frigide sau încep să plângă și pleacă. Cele care pleacă se întorc în Slobozia și devin vânzătoare, sau se apucă să lucreze în domeniul asigurărilor. Cele care rămân lucrează la Marketing, PR, HR, SD și uneori în lipsă de altceva la Contabilitate. Deși nu recunosc, cele mai multe fac și BJ.
La serviciu ascultă David Bisbal cu boxele date la maxim, iar pe mess sunt fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Cățeluș, Pisciuță, flori sau mesaje feministe extreme : „Primăvara asta ești minunată, fii mai bună”. În pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy, Casa mea. Acasă ajung după 8 din cauză că nu sunt în stare să-și organizeze eficient timpul, și cel mai adesea 6 din 10 ore le petrec „la o tzigare”. Evident, familia este la curent cu tratamentul „inuman” pe care îl practică angajatorul.
Spre deosebire de generațiile anterioare de mame eroine, corporatistele pitzi nu se lasă cu una cu două, sunt gata să sacrifice orice pentru a avansa în carieră și pentru a face pe plac șefului, drept urmare mănâncă 3 iaurturi pe săptămână. Cu sărățele. De post.
Uniforma obligatorie include taioare, geantă imitație LV și bluze albe. Trebuie să existe decolteu pentru că altfel totul este pierdut. Corporatistele casual își afișează balerinii și iegării fiind dependente de hainele maro și de gloss. Telefonul trebuie să fie musai de fițe si musai trebuie să aibă sute de mii de numere de corporatiști agățați dar părăsiți la ieșirile cu fetele din fiecare săptămână. Primăvara și toamna se întrevede Cuba sau Bamboo, în timp ce o vară fără Grecia sau Bulgaria este o vară ratată. Visele includ Palma de Mallorca. Pentru că sunt sufletul oricărei corporații, corporatistele de meserie au în sânge gena petrecerilor office, însă oftează pe ascuns uitându-se cu jind la bețiile pe care le trag băieții de la IT. Corporatistele foarte tinere au și înclinații delcarate emo dar de fapt o rup pe electro-dance. Nu strâmbă din nas nici când trece câte un taxi cu manele. Însă aparențele sunt totul.
Orice corporatistă pitzi trebuie să meargă cel puțin o dată pe săptămână la sală sau la solar. Sau la amândouă. Nu de alta, dar altfel flăcăul de la vânzări, fi-su șefului, ăla cu Passat, nici nu o să se uite la ele și o să rămână tot cu ăia 3 pe cap: Ăla de la IT, Masterandul și Barmanul din Gossip.
În ciuda tuturor aparențelor, Corporatistele Pitzi nu sunt slabe de înger, devenind chiar feroce cu alte corporatiste pitzi care le calcă pe coadă. Ciclul de viață al unei corporatiste pitzi se oprește în jurul vârstei de 30 de ani, fie prin găsirea unui sponsor bătrân, fie prin avansarea până în cea mai înaltă treaptă a ierarhiei – dar, de cele mai multe ori din nefericire, prin clacaj.

sursa: http://rezistenta.blogspot.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s