De când tot pe tărâmurile natale unde plictiseala poate lua şi forme crunte – m-am dedulcit la teve. Aşa, ca o recuperare după lipsa din ultimele X luni. Şi cum altceva mai bun decât Discovery nu se mai prinde pe-aici de când cu calamităţile recente (şi nu c-ar exista, în general, multe chestii mai decente decât Discovery) – am băgat Discovery la regim intensiv.

Şi au ăştia o emisiune care se cheamă “Grand Designs” în care se urmăreşte, în fiecare episod, construcţia câte unei case mai fistichii, de la idee la plan, execuţie şi finisare, până se mută constructorii în ea. Că nu sunt case făcute în serie, sunt case făcute în modul tradiţional, când proprietarii casei chiar se implică în design şi construcţie. Şi emisiunea asta e făcută în UK, prin diverse oraşe, sate, dumbrăvi sau coclauri.

No şi într-un episod am văzut cum îşi crăpau capul proprietarii împreună cu arhitectul şi inginerii ce materiale să folosească pentru faţada casei, ca să dea o culoare potrivită. Pentru că era un sat englezesc cu case de-alea cu grinzi vizibile, negre, pe fond alb, şi numai câteva case cu cărămidă tradiţională, roşcată. Lor faţada le dăduse într-o nuanţă gălbui-cenuşie (n-am văzut de ce), cam departe de media cromatică a satului, drept urmare consătenii nu erau prea încântaţi de noua apariţie discordantă. Chiar şi prezentatorul emisiunii, care e un fel de arhitect evaluator, a făcut o observaţie pe tema asta. Apoi în emisiunea de azi am văzut proiectul foarte ambiţios de transformare a unei vechi fabrici de viori din Londra într-o locuinţă de lux pentru un bancher, arhitect fiind nevasta acestuia. Clădirea în sine era dezvoltată mai mult pe verticală, fiind înghesuită într-un “lanţ” de clădiri similare dispuse în pătrat, cu o curte interioară. Proiectul casei presupunea adăugarea unei bucăţi de zid undeva la ultimul nivel, pe latura dinspre acea curte interioară, ca să astupe cumva o gaură. În fine. Atâta-i că vecinii nu erau de acord cu bucata aia de zid, ceea ce a dus la negocieri de vreo 7 luni, în urma cărora bancherul şi-a primit în cele din urmă OK-ul, cu clauze şi para-clauze. No bun. Şi-au construit ei acea bucăţică de zid, după care vecinii iarăşi au fost nemulţumiţi: cărămida folosită era un tip modern, şi o ţâră mai rozalie decât restul clădirii, ceea ce după părerea lor era inadmisibil. (Am menţionat că tot lanţul de clădiri era unul vechi, cu faţadă dintr-aia de cărămidă?). Deci iarăşi proces. Între timp oamenii şi-au terminat casa, a ieşit bine, ba chiar s-au şi mutat, însă procesul rămăsese pe rol. La sfârşitul emisiunii scria un fel de P. S.: după un an s-a dat verdictul, care a fost nefavorabil bancherului, aşa că omul a trebuit să-şi dărâme o bucată de perete şi s-o facă la loc cu cărămidă din aia. Cu toate că investiţia în casă a fost de 1.2 milioane lire sterline în total.

Bunicii mei au casa aproape lipită de gardul care-i desparte de grădina vecinilor. Dormitorul lor are un singur geam, şi ăla dă înspre acea grădină. Acu 2 ani vecinul şi-a construit în grădină o casă pentru ginere: la 20cm de acelaşi gard, exact în dreptul geamului lor. Cu toate aprobările în mână.