Despre viaţa ca creative într-o companie de publicitate. Droguri, rahat, curve, prefăcătorie, produse de marcă, fiţe, fericirea photoshop-ata, lipsa de afecţiune, singurătatea indivizilor şi manipulările nesimţite. Societatea de consum povestită dinăuntrul celor care au creat-o aşa cum este azi.
Despre ce se întâmplă în lume şi publicitatea ascunde:
“Lunea dimineaţa te duci la serviciu, cu picioarele de plumb. Te gândeşti la nemiloasa selecţie a Marketing-ului Rege. Altădata, existau şaizeci de varietăţi de mere; azi, nu au mai rămas decât trei (golden, verzi şi roşii). Altădata, puii aveau nevoie de trei luni ca să devină adulţi; azi între ou şi puiul de la supermarket trec doar 42 de zile, în condiţii atroce (25 de păsări pe metru pătrat, hrănite cu antibiotice şi anxiolitice). Până în anii ‘70, puteai deosebi zeci de gusturi diferite la brânzeturile normande de tip Camembert; azi, cel mult trei (din pricina standardizării laptelui “termizat”). Asta nu-i opera ta, dar asta e lumea ta. În Coca-Cola (buget publicitar de un miliard şi jumătate de euro în 1997) nu se mai pune cocaina, ci acid fosforic şi acid citric, pentru a da iluzia că potoleşte setea şi pentru a crea o obişnuinţă artificială. Vacile de lapte sunt hrănite cu furaje însilozate, care fermentează şi le îmbolnăvesc de ciroză; şi ele sunt hrănite cu antibiotice, care creeaza tulpini de bacterii rezistente, ce supravieţuiesc, apoi, în carnea vândută (fără a mai pomeni făina obţinută din carne, care provoacă encefalita bovină spongiformă; nu mai revenim asupra ei, e în toate ziarele). Laptele aceloraşi vaci conţine tot mai multă dioxina, din cauza contaminării ierburilor pe care le pasc.”
Făcând previziunile trendurilor pe anii ‘00:
“În publicitate au fost mode ca peste tot: în anii ‘50 era calamburul; în anii ‘60, comedia; în anii ‘70, gaşca de tineri; în anii ‘80, spectacolul; în anii ‘90, decalajul. De acum, trebuia să porţi o pereche de adidaşi vechi, un tricou Gap găurit, o pereche de blugi împuţiţi Helmut Lang şi să-ţi tai barba în fiecare zi ca să pară de trei zile. Trebuia să ai părul gras, zulufi, căciuliţă, să faci mutre ca în revista Dazed & Confused şi să vinzi filme alb-negru în care nişte lungani anorexici cântă la chitară cu pieptul gol.”
Cinismul de manipulator:
“Apostolatul meu e să fac sa vă curgă balele. În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă. [...] Îmi petrec viaţa minţindu-vă şi, pentru asta, sunt răsplătit din gros. Câştig 13.000 de euro (fără să pun la socoteală notele de cheltuieli, maşina de serviciu, acţiunile şi cardul Gold).
[...]
Vă întrerup filmele la televizor ca să-mi impun logo-urile şi mi se plătesc concedii la Saint Barth’. Vă pisez cu sloganurile mele în revistele voastre preferate şi mi se oferă o ferma provensală sau un castel în Perigord, sau o vilă corsicană, sau un domeniu în Ardeche, sau un palat marocan, sau un catamaran antilez, sau un iaht în Saint Tropez. Eu Sunt Peste Tot. Oriunde v-aţi arunca ochii, troneaza publicitatea mea. Vă interzic să vă plictisiţi. Vă împiedic să gândiţi. Terorismul noutăţii îmi foloseşte ca să vând vidul. [...] Eu decretez ce este Adevărat, ce este Frumos, ce este Bun. Eu conduc casting-urile manechinelor care, peste şase luni, or sa vă facă scula băţ. Tot văzându-le puse pe panouri, ajungeţi să le botezaţi top-modele; fătuţele mele vor traumatiza orice femeie care are peste 14 ani. [...] Credeţi că aveţi discernământ, dar într-o zi sau alta veţi recunoaşte produsul meu pe rafturile unui supermarket şi-l veţi cumpăra doar aşa, ca să-l gustaţi, credeţi-mă, îmi cunosc eu schema.”
0 Răspunsuri to “29.9 RON”