Privind imprejur si facand niste comparatii [cu ce e la altii], nu se poate sa nu ajungi la concluzia ca “uite, se misca ceva si pe-aici”. Pacat ca de fiecare data, la o a doua vedere, modul de punere in practica e… ma rog… foarte tipic – adica asa, ca sa fie.
Adica.
Am vazut mai intai pistele pentru biciclisti. Cand te uiti insa mai bine, sunt impracticabile: pe de o parte ii duc pe biciclisti prin locuri prin care nu au cum sa circule [pe sub copaci foarte josi, sau de-a dreptul prin taraba de flori]; iar pe de alta parte sunt pline de pietoni.
Apoi au venit containerele pentru reciclare. Pe langa faptul ca lumea arunca fara discernamant – patrunjel si mere in loc de hartie [ca lasa, "nu se cunoaste"], orificiile alea sunt mult prea mici ca sa fi practice pentru toate tipurile de deseuri. De exemplu, cand am vrut sa duc PET-urile de apa de 5 litri, le-am impaturit in toate felurile posibile si tot nu am avut cum sa le strecor inauntru. Acuma am vazut la Semanatoarea niste containere mai mari – poate o sa incerc acolo.
O alta adevarata piatra de hotar a civilizatiei am vazut-o la Pitesti: automate de bilete in statiile de autobuz. Nu stiu daca merg, sper sa mearga, si mai ales sper ca in cativa ani oamenii sa invete sa le si foloseasca. Asteptam evenimentul complementar: sa apara si orarele de circulatie a transportului in comun, si, daca se poate, si autobuzele de noapte.
Alt detaliu: pe toate scarile rulante de pe la metrouri s-au pictat chestii haioase si galbene, cu niste talpi pe fiecare treapta, naiba stie ce-or fi, nimeni nu pare sa le dea vreo importanta. Ei bine, pe la altii e un automatism intrat in reflex ca stationarea sa se faca pe dreapta, deplasarea pe stanga [pe scarile rulante, that is], chiar si fara desene intuitive. Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb cat timp i-ar trebui populatiei autohtone sa invete una din astea cateva reguli de baza. De fapt primul pas in directia asta ar fi sa invete sa nu se mai inghesuie la usile transporturilor in comun, sa te lase sa iesi, sa nu te inghesuie inapoi in vagon, sa trebuiasca sa dai din coate cand vrei sa cobori.
Adica.
Am vazut mai intai pistele pentru biciclisti. Cand te uiti insa mai bine, sunt impracticabile: pe de o parte ii duc pe biciclisti prin locuri prin care nu au cum sa circule [pe sub copaci foarte josi, sau de-a dreptul prin taraba de flori]; iar pe de alta parte sunt pline de pietoni.
Apoi au venit containerele pentru reciclare. Pe langa faptul ca lumea arunca fara discernamant – patrunjel si mere in loc de hartie [ca lasa, "nu se cunoaste"], orificiile alea sunt mult prea mici ca sa fi practice pentru toate tipurile de deseuri. De exemplu, cand am vrut sa duc PET-urile de apa de 5 litri, le-am impaturit in toate felurile posibile si tot nu am avut cum sa le strecor inauntru. Acuma am vazut la Semanatoarea niste containere mai mari – poate o sa incerc acolo.
O alta adevarata piatra de hotar a civilizatiei am vazut-o la Pitesti: automate de bilete in statiile de autobuz. Nu stiu daca merg, sper sa mearga, si mai ales sper ca in cativa ani oamenii sa invete sa le si foloseasca. Asteptam evenimentul complementar: sa apara si orarele de circulatie a transportului in comun, si, daca se poate, si autobuzele de noapte.
Alt detaliu: pe toate scarile rulante de pe la metrouri s-au pictat chestii haioase si galbene, cu niste talpi pe fiecare treapta, naiba stie ce-or fi, nimeni nu pare sa le dea vreo importanta. Ei bine, pe la altii e un automatism intrat in reflex ca stationarea sa se faca pe dreapta, deplasarea pe stanga [pe scarile rulante, that is], chiar si fara desene intuitive. Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb cat timp i-ar trebui populatiei autohtone sa invete una din astea cateva reguli de baza. De fapt primul pas in directia asta ar fi sa invete sa nu se mai inghesuie la usile transporturilor in comun, sa te lase sa iesi, sa nu te inghesuie inapoi in vagon, sa trebuiasca sa dai din coate cand vrei sa cobori.
Na, nu vreau sa cad in cliseul blogurilor care critica societatea autohtona, “Romania – tara de cacat”, “pacat ca e populata”, etcetera. Dar e incredibil cum un detaliu ca asta [un mos care nu m-a lasat sa ies la timp din metrou] poate sa strice ziua de dimineata. Iar daca s-a umplut paharul si mi s-a luat – normal ca de-acuma vad numai partile rele.
0 Răspunsuri to “Civilizatie”