Asta e ura de clasa, io asa zic…

Eram azi in tramvai. La un moment dat, pe o strada mai ingusta, tramvaiul franeaza. Pentru ca un sofer din fata lui vroia sa parcheze, si pentru chestia asta avea nevoie ca tramvaiul sa incetineasca pentru cateva secunde. Na, ca-n trafic, sunt chestii pe care le intelegi. Se intampla ca masina sa fie un BMW X5 dintr-ala, la volan un sofer care se intampla sa arate si sa fie imbracat foarte bine, si, cel mai important, omu de buna credinta, foarte civilizat, si-a facut manevra repejor si curat, ca nu a incurcat pe nimeni.
Chestia care m-a speriat pe mine in toata povestea asta a fost reactia din tramvai. In momentul cand a franat, o baba din fata a tipat [de-a dreptul isteric] in mod evident catre vatman “Paleste-l, mai, pe derbedeu! Nu-l lasa! Nu vezi ce masina are?” si in acelasi moment s-a format un comitet ad-hoc de alte cateva babe din tramvai, care o aprobau pe asta cu gura mare.
Oh god. Stau si ma gandesc: ca poate omul acela si-a castigat situatia prin munca proprie [ca, trebuie sa recunoastem, de ceva vreme in Romania exista oameni instariti si in afara celor care fura sau au bani de la parinti]. Poate e un om cu ceva-ceva scoala la activ, parea la locul lui si cumsecade asa, la o prima vedere, poate ca a ramas in Romania pentru ca e idealist si vrea sa “puna umarul la ridicarea natiunii”. Si iaca rasplata: ostilitate gratuita din ghetou, privirile si remarcele de-a dreptul otravite de la cei care, fara sa inteleaga prea multe, invidiaza si deci improasca cu noroi pe cei care sunt mai buni ca ei. Deci eu sigur n-am sa am BMW X5 la viata mea, dar tot o sa fac la un moment dat parte dintr-o categorie asemanatoare cu tipu ala, deci se pare ca pot sa stiu deja ce ma asteapta. Nu mai bine plec de pe-acuma?

Doamne, pacat ca e populata…

Si in contextul genului asta de oameni mi-am adus aminte de ce povestea o colega de serviciu despre soacra ei. Care soacra are un fiu si o fiica. Si se stie cum e cliseul cu mamele de baieti care au o problema cu nurorile. Si interesant de auzit cum imparte ea [soacra] calificativele “ce baiat bun!”/ “ce fata buna!”. Cand vorbeste despre fiica-sa si barbatul aleia, zice: “Vai, ce barbat bun are fata mea, ea sta dimineata in pat si el ii aduce cafeaua – o comoara de barbat, se joaca si cu copiii, ca lui ii place, tare bine o duce fata mea cu el…” in schimb despre acelasi gen de situatie in familia fiului: “Vai da ce nevasta lenesa are, sta pana la pranz in pat, trebuie saracu fi-miu sa-i aduca cafeaua la pat, si sa se joace si cu copiii, ca aia nu face nimica toata ziua…”
In afara de comicul din situatia asta asa, punctual… mai e si genul asta de om pe care il gasesti peste tot la noi, mai ales in orasele mari [proportional deci mai multi in Bucuresti], in toate scarile de bloc, in toate cartierele comuniste, omul care se jura in gura mare ca ceva e alb, si in secunda doi urla ca de ce-l faci mincinos, ca el a zis de fapt ca e negru, pensionarul abonat la tramvai, vesnic cu sacosa de piata dupa el… Unii zic ca asta e opera fostului regim. O fi. Intrebarea e: oare se poate schimba chestia asta? Oare daca vin niste tramvaie mai moderne, o sa fie si “publicul calator” mai altfel?

Mare pacat ca e populata…