M-am uitat aseara la “An Inconvenient Truth”, mult laudatul si premiatul film documentar al lui Al Gore, despre incalzirea globala.
Ge-ni-aaal!! O gramada de chestii despre care tot auzisem, dar le auzisem disparat si ocazional, plus o gramada de lucruri noi – toate puse cap la cap si sistematizate intr-un film care e si putin autobiografic, dar in care se vede ca omul chiar a pus multa, multa pasiune.
Cote, grafice, si explicatii, dar mai ales filmari pe bune din zonele cu probleme, ghetari care se topesc vazand cu ochii, paduri intregi care se prabusesc pentru ca se topeste ghetarul de sub ele, ca sa nu mai vorbim de secete, uragane si inundatii. Cele mai impresionante mi s-au parut insa comparatiile de poze. Luat o poza de acu 30-50-70 de ani cu un anumit loc, si comparat cu o poza din zilele noastre, din acelasi loc si din acelasi unghi. Pur si simplu ti se face parul maciuca. Detaliul care a fost pana la urma cel mai puternic, care mi-a depasit granita imaginatiei realiste si m-a facut sa rad, a fost faptul ca de vreo cativa ani lacul Ciad din Africa a secat de-a binelea. Si ma gandeam cum copiii de la noi inca invata la scoala la geografia lumii in clasa a 7-a despre lacul Ciad, “cel mai mare lac de pe Continentul Negru”, mare cat o tara intreaga.

No-n fine, filmul merita vazut. O data pentru ca prezinta niste realitati mari, dar intr-o maniera ne-prapastioasa [which is very good], si a doua oara pentru lectia de politica pe care o ofera.

“The era of procrastination, of half-measures, of soothing and baffling expedients, of delays, is coming to its close. In its place, we are entering a period of consequences.” [W. Churchill]