Eterna intrebare de mare actualitate revine, de data asta in alt context: “Cat de mult este prea mult?”.
Daca am un coleg despre care cred ca are serioase probleme psihice, si mor de curiozitate sa-l studiez nitel, cam care ar fi distanta optima si ’safe’ pana la care m-as putea apropia de el? Oricum, pana una-alta se impune aceeasi intrebare si la radacina problemei, adica poate mie doar mi se pare ca omu are o problema, but still… cred ca trebuie sa iti lipseasca destule tigle de pe casa ca sa fii in stare sa debitezi atatea cate e in stare sa debiteze individu asta… Cateva citate, pe post de reper: (se face referire la unele profesoare)

“vorbeste de parca ar avea cacareze sub limba, e invidiata chiar si de Scaraonschi, a facut parte din clubul “Haita Turbatilor”, fiindca e hibridul pigmeilor cu al bosimanilor, are frizura facuta de o secerataore, a ajuns pe locu 2 fiind depunctata deoarece are o pofta maladiva a subtului.”

” e curvistina si venetica, seamana cu Muma-Padurii cand era fata-mare, inghite cu nesatz portii zdravene de sloboz, are adeverinta de boarfa ramolita si spoitoare, e folosita pe post de petarda iarna si parasuta vara, se iubeste cu gaynghea, desi e spalatoreasa e o mare jegoasa, e o bugetivora nerusinata, fiindca si-a schimbat numele din buletin in loc de Kraci in Krauch, fiindca are basica udului plina de viermi, fiindca e produs finit de raie, e scapata de la orfelinat, e “centurista”, si vitzea desirata”

Si cred ca nu mai am putere sa mai caut chestii reprezentative….. Adica no, mie asta mi se pare ca intra in categoria “prea mult”, oricat de frumoasa ar fi si estetica uratului:)
Si evident ca intrebarea asta recurenta poate fi pusa si pe alta parte: oare nu cumva sunt eu cea care abuzeaza de ocupatia asta, cu studiul persoanelor? Mda, probabil ca pana la urma ar fi mai bine sa-mi vad de ale mele dar… problema asta tot in studiu ramane )